Emigrantul, demograful si Romania instabila

Statisticianului Dionisie Pop Martian aproape ca i-a crapat obrazul de rusine, cand la Congresul International de Statistica de la Viena, din 1857, a fost nevoit sa participe in calitate de… simplu spectator.

“Niciodată nu am simțit mai mare umilire națională ca în Congresulu Statisticu din 1857, unde toate staturile europene erau reprezentate, până și Turcia raporta înființarea unui Oficiu statisticu. Numai și numai guvernele române lipseau de a dovedi că sunt europene.”

marturiseste el la intoarcerea in tara. Ardelean dintr-o bucata, Martian nu s-a putut impaca cu o asemenea infirmitate de sorginte otomana, asa ca a facut toate demersurile necesare pentru infiintarea si in Tara Romaneasca a unui oficiu similar, pe numele lui de botez Serviciul Statistic Central, al carui prim director va fi. La 12 iulie 1859, Alexandru Ioan Cuza semnează Ordonanţa domnească nr. 276 de înfiinţare a Oficiului Central de Statistică Administrativă de pe langa Departamentul din lăuntru, devenit dupa Unire Oficiul Statistic pentru Principatele Unite, marcand astfel crearea statisticii oficiale din Romania. Primul director al noului Oficiu va fi tot Martian, care, impreuna cu Ion Ionescu de la Brad, a organizat si primul recensamant al Romaniei moderne, cel din 1859-1860, un recensamant care s-a desfasurat in conditii dificile, din lipsa resursele financiare si umane. Cu toate acestea colectarea primelor informatii demografice credibile din istoria Romaniei moderne a fost un succes, datorita determinarii celor doi cat si a unei echipe bine instruite de doar cateva sute de recenzori (pe care Martian nu degeaba i-a numit cei 500 de inteligenti).

La urmatorul Congres International de Statistica, de la Berlin, din 1863, Martian s-a dus cu fruntea sus, in calitate de oficial, prezentand un raport coerent si amanuntit despre realizarile proaspat infiintatei statistici romanesti, incheiat cu o fraza celebra printre (aproape) toti demografii romani care l-au succedat:

“…vom avea în curând o statistică destul de completă pentru ca guvernul să poată întemeia pe datele ei reformele pe care țara le așteaptă cu o vie nerăbdare…căci… statistica este singurul tărâm sigur pe care un guvern prevăzător trebuie să întemeieze rațiunea reformelor sale”.

De atunci s-au mai facut inca 11 recensaminturi, dar nici unul nu l-ar intoarce mai tare in mormant pe Martian decat cel mai recent dintre ele. Motivul? Nu a existat un altul mai zdrentuit in colectarea datelor ca cel din 2011. Prin precaritatea, amatorismul si lehamitea cu care l-au organizat, guvernul de atunci (Boc II), Institutul National de Statistica (INS) si toate celelalte institutii responsabile (sa nu uitam puzderia de prefecturi si primarii) au compromis grav si pentru multa vreme credibilitatea statisticii oficiale romanesti, ai carei pionieri au fost Martian si Ionescu de la Brad.

Cine poarta vina de fapt?

Potrivit rezultatelor provizorii de la ultimul recensamant, publicate de INS in februarie 2012, Romania avea 19.042.936 locuitori. Potrivit celor preliminare, publicate de acelasi INS 5 luni mai tarziu, au iesit cam tot atatia: 19.043.767. Cu alte cuvinte, fata de 1990, populatia tarii ar fi scazut cu 20%! Dupa inca 11 luni, pe 4 iulie 2013, INS da publicitatii rezultatele definitive, anuntandu-ne sec ca in Romania stabila a zilei de 20 octombrie 2011 traiau fix 20.121.641 de romani. Cum e posibil asa ceva? Suntem ori 20 milioane, ori 19, ori nici una, nici alta?

Daca-i adevarat, inseamna ca la vremea recensamantului, in tara romaneasca isi desfasurau activitatea mai mult sau mai putin clandestina peste 1.000.000 de romani(!), care prin subtile jonglerii invatate de la confratele Iosefini s-au dat nitel la fund, cu voie sau de nevoie, ca sa nu-i miroase recenzorii, romani despre care, inafara unei derizorii prezente in Romania la vremea recensamantului (vom vedea ca nu e chiar asa), INS nu stie absolut nimic! La fel cum nimic nu stie nici despre etnia a peste 1,2 milioane de romani… sau cate femei de varsta fertila sunt in tara…sau PIB-ul pe cap de locuitor…sau de cate gradinite, scoli sau locuri de joaca va fi nevoie ori ce fel de servicii vor fi proritare in anii ce vor urma… Si atunci cum ramane cu statistica care, vorba lui Martian, e „singurul tărâm sigur pe care un guvern prevăzător” (Boc (II)?, Ponta(I)?, Ponta(II)??, Ponta(III)???) „sa-si întemeieze rațiunea reformelor sale”?

Anticipand amatorismul impardonabil cu care a fost planificat cat si calitatea mediocra a resursei umane utilizate pe teren, implicit si a datelor culese (au fost implicati peste 100.000 de recenzori, despre a caror instruire sau inteligenta institutul nu ne spune nimic), INS declara laconic ca nu a reuşit recenzarea a nu mai putin de 1.183.000 de persoane, pentru ca nu au fost declarate de catre cei care au fost recenzati (care au fost, ni se sugereaza, de rea credinta?), ori pentru ca n-au putut recenzorii sa ajunga la ei (pentru ca se ascundeau?):

„Sub-înregistrarea semnificativă a fost cauzată de faptul că, la momentul critic al recensământului, mare parte dintre aceste persoane erau plecate cu întreaga familie în străinătate şi nici nu au existat alte persoane (în ţară) care să declare informaţiile solicitate despre aceştia”.

Care va sa zica emigrantii sunt de vina pentru proasta desfasurare a ultimului recensamant, pare sa sugereze INS. Vesnica problema, omniprezenta durere de cap, ubicua sula din coasta institutiilor statului sunt acesti recalcitranti evazivi, satui de propria tara, care au reusit sa scape de mana lunga si lipicoasa a statului, fugind pe coclaurile din Străinezia, precum bucurestenii pe vremea ciumei lui Caragea.

INS nu sufla o vorba despre cei care au dus o campanie furibunda de boicotare a recensamantului, cu concursul major al politicienilor USL (pe atunci in opozitie), prin refuz categoric sau, mai parsiv, din eroic spirit civic, prin furnizarea de informatii eronate, la fel cum nu a divulgat nimic despre cum unii recenzori, nu putini, au „completat” formularele pentru cetatenii plecati in strainatate. Cunoastem familii intregi care nu au putut declara persoanele plecate din tara pentru ca recenzorului i s-a facut lehamite sa mai completeze faimoasele formulare M sau PPI (Cu sau fara ele, banii primiti erau aceiasi, prin urmare de ce sa mai piarda vremea cu inregistrarea absentilor?). Vinovati sunt emigrantii, pentru ca au avut nesimtirea sa plece din tara taman in preajma recensamantului.

Cum a dat INS de milionul fantoma ?

Aflat in pragul unui esec lamentabil din cauza lacunelor majore in datele culese, esec pe care ar fi trebui sa-l recunoasca si sa duca firesc la anularea recensamantului, INS nu a gasit alta solutie pentru a da de urma presupusului milion de stafii mioritice, decat sa treaca la puricat toate registrele administrative prin care se poate verifica prezenţa unei persoane pe teritoriul României: Evidenta Populatiei, ANAF, CNAS, CNPP, Registrul Salariatilor de la Inspectia Muncii, Agentia de Plati si Inspectie Sociala, pana si baza de date a elevilor inscrisi in anul scolar 2011-2012 de la MEN.

De ce atata tam-tam? Pentru a se stabili rezidenta acestui milion de cetateni fantomatici la vremea (sau cu pana la 1 an inaintea) desfasurarii recensamantului. Potrivit definitiei INS a populatiei stabile, daca ai domiciliul in Romania si la momentul recensamantului te aflai pe teritoriul tarii sau erai temporar absent, fiind plecat in strainătate pentru o perioadă mai mică de 12 luni, atunci apartii populatiei stabile.

Puricatul bazelor de date administrative a durat mai bine de 1 an. Acum INS sustine ca exista dovezi concrete ca cei mai bine de 1 milion de romani pe care nu i-a putut recenza, au fost de fapt in tara la vremea (putin probabil) si/sau in cele 12 luni anterioare perioadei de recenzare. De exemplu, 67% dintre ei au fost prinsi ca spargeau seminte intre granitele tarii in anul premergator recensamantului dupa declaratiile D112 si D70 de la Fisc. 16,1% au fost prinsi ridicand alocatii de la Agentia de Plati, in timp ce alti 4,6% au lasat amprente pe tejghelele farmaciilor cand si-au luat reteta compensata. Restul pana la 100% au fost scosi din gaura de sarpe printr-o ingenua combinatie de (re)surse, marca INS.

Prin urmare, potrivit definitiei de mai sus a populatiei stabile, acesti indivizi trebuie inclusi in categoria romanilor cu domiciliul stabil in Romania. Nu conteaza ca in decembrie 2010 sau in februarie 2011 ti-ai facut catrafusele si ai parasit pentru totdeauna Romania, de-atata lehamite de tot ce misca in tara asta, de la clasa politica pana la ultimul imposibil-de-eutanasiat patruped care-ti musca copilul la locul de joaca cand ti-e lumea mai draga… Important este ca daca in preajma plecarii ti-ai luat o reteta compensata sau ti-ai platit constiincios niste dari sau ai depus niste declaratii, deci ai fost inregistrat in bazele de date mentionate mai sus, ai contribuit la umflarea cu 1 a numarului de romani din tara si nu ai ingrosat paturile infrigurate ale celor care si-au luat lumea in cap.

Migratia ca obsesie institutionala

Adevarul este ca nici la momentul publicarii rezultatelor definitive, INS nu stie cu exactitate care este statutul acestor romani. Sunt plecati temporar, au fugit de tot, sau sunt bieti patrioti paranoici care s-au ascuns sub pat de teama divulgarii CNP-ului elitelor oculte ? Pentru INS a fost mai important sa-i treaca in categoria cetatenilor care de fapt locuiesc in Romania, pentru ca pentru INS fenomenul migratiei externe e sinonim cu cosmarul, e sursa numarul unu a frustrarilor institutului, fiindca de ani de zile nu l-a putut  cuantifica. Ori cand nu ai habar ce se intampla cu peste 1 milion din propriii cetateni, ce credibilitate mai au statisticile pe care le rostogolesti luna de luna, de un deceniu incoace? Iar cand ti se ofera, o data la 10 ani, sansa sa corectezi eroarea, o dai in bara ca ultimul ageamiu!

Migratia e cea care da cele mai mari batai de cap angajatilor institutului, care sunt nevoiti sa apeleze la tot feluri de trucuri, ajustari si ghidusii statistice (de imputare ati auzit?), pentru a nu se face de ras acasa sau aiurea, la nesuferitii destepti de la Eurostat. De aceea si perspectiva pierderii locului de munca e cat se poate de reala la INS. Amintiti-va numai cati directorasi a schimbat Ponta de la recensamant incoace.

Daca ar fi fost Dragnea la INS…

Cea mai mare parte din milionul de romani despre care INS sustine ca erau acasa in 2011, nu mai era in tara in 2012 si nu este nici in momentul de fata, de teama Romaniei instabile. Prin urmare revizuirea INS a populatiei Romaniei, de la 19 la 20 milioane e una optimista. Ea se bazeaza pe o o simpla dihotomizare, care nu ajuta la constientizarea si stoparea fenomenului, ci da impresia guvernantilor, mai ales a penalului Dragnea, ca n-o fi asa de rau. De altfel Dragnea, care s-a implicat cu atata abnegatie in fraudarea ultimului referendum, e singurul scamator din politichia romaneasca in stare sa faca un recensamant din care sa iasa ca populatia Romaniei este de fapt in crestere! E seful perfect pentru angajatii INS!

Situatiunea dupa INS

Rezultatele definitive ale recensamantului din 2011 arata ca, fata de cel din 2002, Romania a pierdut nici mai mult, nici mai putin decat 1.559.333 cetateni. Cu alte cuvinte, fata de recensamantul precedent, populatia Romaniei s-a micsorat cu 7%. Altfel spus, in ultimii 10 ani,

populatia Romaniei a scazut cu 4 romani la fiecare sfert de ceas.

Din cei 4, 3 nu mai sunt pentru ca au emigrat definitiv. Nenorocirea Romaniei este ca cei mai multi dintre ei nu sunt orice fel de emigranti, ci la crème de la crème, adica tocmai cei capabili de munca si de procreere, pe care orice guvern cu mintea la cap (adica prevazator?) si-i doreste acasa! Cel de-al patrulea lipsa e evident consecinta scaderii natalitatii. Cine va umple acest gol, daca se nasc din ce in ce mai putini copii? Desigur, puzderia de asiatici, care asteapta cu infrigurare sa ia cu asalt granitele. Aceasta nu e o chestiune de daca ci de cand se va intampla. Pentru ca, vorba lui Cioroianu, la scara istoriei nici un spatiu geografic nu ramane vid, golul va fi umplut mai devreme sau mai tarziu de alogeni.

O solutie necesara, dar nu suficienta

In conditiile hemoragiei cronice provocate de migratia externa pentru a carei hemostaza nici un guvern post-decembrist nu a facut absolut nimic, guvernul de extractie penala Ponta II trebuie sa inteleaga o data pentru totdeauna ca Romania are cel mai mult nevoie acum de demografi, de cati mai multi demografi. Acestia, cel putin, nu numai ca stiu care e singura solutie viabila* pentru iesirea din acest marasm, dar o si pun in practica cu succes in viata privata! Deh, defect profesional…

Cat despre emigrantul latent din fiecare roman, ma tem ca sansele sale de a nu fugi pe coclauri sunt invers proportionale cu longevitatea politica a actualilor prim si viceprim ministri… Risca INS sa faca o analiza?

* Pe scurt, cel putin 2 copii de familie.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Comentarii

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s